Associazione Donne Romene in Italia – A.D.R.I.

Associazione Donne Romene in Italia – A.D.R.I.

„Nu sunt in Romania si nu e vina mea!”

Drama românilor plecați la muncă în străinătate: pământul făgăduinței a devenit loc al pierzaniei
Mesajul sfâșietor al unui român, înainte de a muri exploatat în Italia @ActiveNews

„Sunt patru milioane de români emigraţi în Europa”, anunţa Comisarul european al României, Dacian Cioloș, la lansarea raportului Societăţii Academice Române (SAR) pe 2014. Un studiu sociologic realizat în 2010 de Fundaţia Friedrich Ebert arată că doar 5% dintre ei vor să se reîntoarcă în România. Acolo le e greu. Aici le e imposibil. Şi nu cu ei ar trebui să se întâmple ceva, ci cu România. Cu politicienii acestei ţări.
Luna trecută, președintele Klaus Iohannis a efectuat o vizită oficială în Spania. Ocazie cu care, conform Agerpres, el „a transmis mulțumiri pentru deschiderea cu care românii sunt primiți în această țară”. „Astăzi, relația dintre noi are fundamente întărite. Mă refer la comunitatea de români din Spania. Cei aproximativ un milion de concetățeni ai noștri care trăiesc, studiază și muncesc aici contribuie la dezvoltarea Spaniei”. De ce n-ar contribui însă, cei un milion de români aflaţi în Spania, la dezvoltarea României?De ce n-ar putea ei să trăiască, să studieze și să muncescă acasă, în ţara lor? De ce să fie ei puși astăzi în situaţia de a alege între cetăţenia spaniolă și cea română, dilemă pe care vizita oficială a lui Iohannis nu a reușit să o rezolve?
Problema exodului românilor e un examen al iubirii de neam și de ţară, pe care niciun politician n-a reușit să-l treacă, până acum. Pentru că niciunul dintre ei nu s-a gândit cu adevărat la români. La toţi românii, nu doar la cei din juru-i. (…)

„Nu v-aş dori să munciţi cum muncesc eu!”
Asta le declara Pușcașu prietenilor săi, pe facebook, cu trei luni în urmă. De aproape patru ani, el lucra într-un solar de legume din localitatea Carmagnola, din nordul Italiei. Trudea câte 10-12 ore pe zi, iar în puţinul timp rămas pentru odihnă, se refugia într-o baracă sărăcăcioasă de lângă seră, pentru care îi plătea chirie patronului. Nu cu bani, spun colegii lui, ci cu ore suplimentare de muncă şi prin supravegherea animalelor pe care le avea în proprietate patronul său.
În zilele în care îi mai rămânea o fărâmă de forţă după munca la seră, Pușcașu îşi lua bicicleta şi colinda satele vecine. Uneori se oprea şi pe malul răului Po şi pescuia. Era singura lui alinare. Abia aștepta să se întoarcă în ţară și să-şi sărbătorească, pe 2 august, ziua de naştere. „Ar fi împlinit 47 de ani şi voia să mergem cu toţii la mare”, mărturisesc prietenii lui. N-a mai apucat. (…)
„NU SUNT ȊN ROMÂNIA ŞI NU E VINA MEA!”, a scris Ioan Pușcașu, cu câteva luni înainte să moară printre străini. A cui e vina? A celor care știu și tac. A celor care pot și nu fac. A celor care nu iubesc România. Dar o conduc.
ALEXANDRA RIZEA
Articolul integral @ActiveNews
Annunci

Rispondi

Effettua il login con uno di questi metodi per inviare il tuo commento:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger hanno fatto clic su Mi Piace per questo: